Când auzim „Erasmus+”, ne gândim aproape instinctiv la mobilități, vizite de studiu și întâlniri internaționale. Sunt partea cea mai vizibilă a unui proiect și, fără îndoială, una dintre cele mai atractive.
Dar nu toate proiectele Erasmus+ arată așa.
Unele încep cu un document gol. Cu o idee. Cu multe întrebări. Și cu dorința de a construi ceva care să rămână și după ce proiectul se încheie.
EduBloom este un astfel de proiect.
Nu are mobilități. Nu presupune bagaje făcute în grabă, aeroporturi sau fotografii de grup în fața unor obiective turistice. În schimb, are multe ore de documentare, cercetare, scris, rescris și colaborare între specialiști din mai multe țări. Este genul de proiect în care cea mai mare parte a muncii nu se vede. Dar este, poate, cea care contează cel mai mult.
În ultimele luni, fiecare partener a avut responsabilitatea dezvoltării unui modul de formare într-un domeniu în care are experiență și expertiză. CSEI Alexandria a dezvoltat modulul dedicat gestionării și redirecționării comportamentelor agresive. Colegii noștri din celelalte organizații au dezvoltat module despre dezvoltarea socio-emoțională, provocările senzoriale și strategiile de comunicare.
Ne-am propus ca materialele să nu fie doar bine documentate, ci și cu adevărat utile profesorilor. De aceea, fiecare modul include lecții teoretice, răspunsuri la întrebări inspirate din situații reale din școală, activități practice (Call to Action) și întrebări de autoevaluare.
Am vrut însă să mergem puțin mai departe.
Fiecare modul este însoțit și de un podcast. Pentru că, uneori, este mai ușor să asculți o conversație în drum spre serviciu, în mașină sau în timp ce faci alte lucruri, decât să găsești timp pentru încă un material de citit. În perioada următoare începe editarea înregistrărilor și adăugarea subtitrărilor, astfel încât aceste resurse să fie cât mai accesibile.
Trebuie să recunoaștem faptul că podcasturile ne-au scos din zona de confort.
Documente am mai făcut. Podcasturi… mai puțin.
Să vorbești despre ceea ce faci pare simplu. În realitate, înseamnă să îți expui ideile, experiența și modul de a gândi în fața altor profesioniști. Înseamnă să accepți că vei fi ascultat, analizat și că, inevitabil, vor exista și voci care vor spune: „Aș fi făcut altfel.” Sau: „Aici mai era loc de ceva.”
Face parte din expunerea profesională. Iar dacă alegi să împărtășești ceea ce știi, trebuie să accepți că nu toți vor avea aceeași perspectivă cu a ta. Asta cere curaj. Dar este și una dintre cele mai bune căi de a crește.
Și, dacă tot am ieșit din zona de confort… s-ar putea să descoperim că ne place.
În această perioadă am intrat într-o nouă etapă a proiectului: peer review-ul. Fiecare modul este analizat de un alt partener, care oferă observații și sugestii de îmbunătățire. Este un proces care ne ajută să privim propriul material cu alți ochi și să îl facem mai clar, mai aplicabil și mai valoros.
Poate că aceasta este, de fapt, partea cea mai frumoasă a unui proiect ca EduBloom. Nu faptul că toate materialele sunt perfecte de la început, ci faptul că există oameni care le citesc cu atenție, pun întrebări, vin cu idei și contribuie la varianta lor cea mai bună.
De multe ori, când vorbim despre un proiect, ne concentrăm pe rezultatul final. Dar realitatea este că cele mai importante schimbări se produc pe parcurs. În orele de lucru pe care nu le vede nimeni. În întrebările pe care ni le punem. În paginile pe care le rescriem. În feedbackul pe care alegem să îl ascultăm.
Poate că EduBloom nu este proiectul care îți umple telefonul cu fotografii din alte țări.
Dar este unul dintre acele proiecte care te obligă să citești mai mult, să gândești mai profund, să îți pui întrebări și să ieși din zona de confort.
Și cred că acestea sunt proiectele care lasă cea mai mare amprentă. Nu doar prin resursele pe care le creează, ci și prin oamenii care le construiesc.
