„Ai înțeles?” Nu este întotdeauna întrebarea potrivită.
Există o întrebare pe care aproape orice profesor o pune de mai multe ori pe zi. „Ai înțeles?” Și, de cele mai multe ori, răspunsul vine imediat. „Da.” Elevul începe să lucreze. După câteva secunde ridică mâna. — Nu știu ce trebuie să fac. Este o situație atât de obișnuită, încât nici nu ne mai surprinde. De multe ori o punem pe seama neatenției sau a lipsei de interes. Dar, de fapt, întrebarea este dacă răspunsul „da” ne spune cu adevărat că elevul a înțeles. Uneori, cele mai interesante idei apar atunci când analizezi munca altora. Așa s-a întâmplat și în timpul procesului de peer review al modulului despre strategiile de comunicare, realizat în cadrul proiectului european EduBLOOM – Growing Inclusive Practices Through Digital Innovation. Printre strategiile prezentate, una mi-a atras în mod special atenția: modul în care verificăm dacă un elev a înțeles cu adevărat ceea ce i-am explicat. Cu cât am reflectat mai mult la această idee, cu atât mi-am dat seama că întrebarea „Ai înțeles?” ne oferă, de multe ori, doar o falsă senzație de certitudine. De ce răspund copiii „da”, chiar dacă nu au înțeles? Există mai multe explicații. Unii copii cred sincer că au înțeles. Abia în momentul în care trebuie să înceapă activitatea își dau seama că nu știu de unde să pornească. Alții nu vor să recunoască faptul că nu au înțeles. Le este teamă să nu pară nepregătiți în fața colegilor sau să nu creadă profesorul că nu au fost atenți. Sunt și elevi care au nevoie de câteva secunde în plus pentru a procesa informația. În timp ce profesorul întreabă „Ai înțeles?”, ei încă încearcă să organizeze mental ceea ce tocmai au auzit. Se întâmplă și ca un copil să fi reținut doar o parte din explicație. Poate a înțeles scopul activității, dar nu și pașii pe care trebuie să îi urmeze. Sau a fost atent la începutul explicației și a pierdut exact informația esențială de la final. Așa că răspunsul „da” nu este întotdeauna o confirmare a înțelegerii. Uneori este doar sfârșitul explicației. Cum putem verifica dacă un elev a înțeles? Cercetările din domeniul educației arată că înțelegerea este verificată mult mai eficient atunci când elevul este implicat activ, nu atunci când răspunde cu „da” sau „nu”. În loc de: „Ai înțeles?” am putea încerca întrebări precum: Aceste întrebări nu sunt un test și nici o modalitate de a-l pune pe elev într-o situație dificilă. Sunt o modalitate prin care profesorul poate vedea dacă mesajul transmis a fost înțeles așa cum și-a propus. Uneori descoperim că explicația a fost suficient de clară. Alteori observăm că un singur cuvânt a fost interpretat greșit sau că elevul a ratat exact informația esențială. Iar acesta este momentul în care putem interveni, înainte ca neînțelegerea să se transforme în frustrare. Înțelegerea nu se verifică prin răspuns, ci prin acțiune Un elev poate spune că a înțeles și totuși să nu poată începe activitatea. În schimb, atunci când poate reformula cerința cu propriile cuvinte, poate explica primul pas sau îl poate realiza fără ajutor, profesorul primește o informație mult mai valoroasă decât un simplu „da”. Verificarea înțelegerii nu înseamnă să îi prindem pe elevi că nu au fost atenți. Înseamnă să identificăm la timp eventualele neclarități, să le clarificăm și să le oferim șansa de a porni cu încredere în activitate. O schimbare mică, cu efecte mari Nu este nevoie să renunțăm la întrebarea „Ai înțeles?” Problema apare atunci când aceasta este singura modalitate prin care verificăm înțelegerea. O schimbare aparent minoră – să îi cerem elevului să reformuleze instrucțiunea, să explice primul pas sau să demonstreze ce are de făcut – poate preveni multe blocaje, frustrări și situații în care concluzionăm prea repede că „nu a fost atent”. Poate că data viitoare când un copil spune: „Nu știu ce trebuie să fac.” problema nu este lipsa de atenție. Poate că este doar un semn că noi am verificat dacă a auzit, nu dacă a înțeles.
