Uncategorized

„Ai înțeles?” Nu este întotdeauna întrebarea potrivită.

Există o întrebare pe care aproape orice profesor o pune de mai multe ori pe zi. „Ai înțeles?” Și, de cele mai multe ori, răspunsul vine imediat. „Da.” Elevul începe să lucreze. După câteva secunde ridică mâna. — Nu știu ce trebuie să fac. Este o situație atât de obișnuită, încât nici nu ne mai surprinde. De multe ori o punem pe seama neatenției sau a lipsei de interes. Dar, de fapt, întrebarea este dacă răspunsul „da” ne spune cu adevărat că elevul a înțeles. Uneori, cele mai interesante idei apar atunci când analizezi munca altora. Așa s-a întâmplat și în timpul procesului de peer review al modulului despre strategiile de comunicare, realizat în cadrul proiectului european EduBLOOM – Growing Inclusive Practices Through Digital Innovation. Printre strategiile prezentate, una mi-a atras în mod special atenția: modul în care verificăm dacă un elev a înțeles cu adevărat ceea ce i-am explicat. Cu cât am reflectat mai mult la această idee, cu atât mi-am dat seama că întrebarea „Ai înțeles?” ne oferă, de multe ori, doar o falsă senzație de certitudine. De ce răspund copiii „da”, chiar dacă nu au înțeles? Există mai multe explicații. Unii copii cred sincer că au înțeles. Abia în momentul în care trebuie să înceapă activitatea își dau seama că nu știu de unde să pornească. Alții nu vor să recunoască faptul că nu au înțeles. Le este teamă să nu pară nepregătiți în fața colegilor sau să nu creadă profesorul că nu au fost atenți. Sunt și elevi care au nevoie de câteva secunde în plus pentru a procesa informația. În timp ce profesorul întreabă „Ai înțeles?”, ei încă încearcă să organizeze mental ceea ce tocmai au auzit. Se întâmplă și ca un copil să fi reținut doar o parte din explicație. Poate a înțeles scopul activității, dar nu și pașii pe care trebuie să îi urmeze. Sau a fost atent la începutul explicației și a pierdut exact informația esențială de la final. Așa că răspunsul „da” nu este întotdeauna o confirmare a înțelegerii. Uneori este doar sfârșitul explicației. Cum putem verifica dacă un elev a înțeles? Cercetările din domeniul educației arată că înțelegerea este verificată mult mai eficient atunci când elevul este implicat activ, nu atunci când răspunde cu „da” sau „nu”. În loc de: „Ai înțeles?” am putea încerca întrebări precum: Aceste întrebări nu sunt un test și nici o modalitate de a-l pune pe elev într-o situație dificilă. Sunt o modalitate prin care profesorul poate vedea dacă mesajul transmis a fost înțeles așa cum și-a propus. Uneori descoperim că explicația a fost suficient de clară. Alteori observăm că un singur cuvânt a fost interpretat greșit sau că elevul a ratat exact informația esențială. Iar acesta este momentul în care putem interveni, înainte ca neînțelegerea să se transforme în frustrare. Înțelegerea nu se verifică prin răspuns, ci prin acțiune Un elev poate spune că a înțeles și totuși să nu poată începe activitatea. În schimb, atunci când poate reformula cerința cu propriile cuvinte, poate explica primul pas sau îl poate realiza fără ajutor, profesorul primește o informație mult mai valoroasă decât un simplu „da”. Verificarea înțelegerii nu înseamnă să îi prindem pe elevi că nu au fost atenți. Înseamnă să identificăm la timp eventualele neclarități, să le clarificăm și să le oferim șansa de a porni cu încredere în activitate. O schimbare mică, cu efecte mari Nu este nevoie să renunțăm la întrebarea „Ai înțeles?” Problema apare atunci când aceasta este singura modalitate prin care verificăm înțelegerea. O schimbare aparent minoră – să îi cerem elevului să reformuleze instrucțiunea, să explice primul pas sau să demonstreze ce are de făcut – poate preveni multe blocaje, frustrări și situații în care concluzionăm prea repede că „nu a fost atent”. Poate că data viitoare când un copil spune: „Nu știu ce trebuie să fac.” problema nu este lipsa de atenție. Poate că este doar un semn că noi am verificat dacă a auzit, nu dacă a înțeles.

Nu toate proiectele Erasmus+ încep cu un bilet de avion

Când auzim „Erasmus+”, ne gândim aproape instinctiv la mobilități, vizite de studiu și întâlniri internaționale. Sunt partea cea mai vizibilă a unui proiect și, fără îndoială, una dintre cele mai atractive. Dar nu toate proiectele Erasmus+ arată așa. Unele încep cu un document gol. Cu o idee. Cu multe întrebări. Și cu dorința de a construi ceva care să rămână și după ce proiectul se încheie. EduBloom este un astfel de proiect. Nu are mobilități. Nu presupune bagaje făcute în grabă, aeroporturi sau fotografii de grup în fața unor obiective turistice. În schimb, are multe ore de documentare, cercetare, scris, rescris și colaborare între specialiști din mai multe țări. Este genul de proiect în care cea mai mare parte a muncii nu se vede. Dar este, poate, cea care contează cel mai mult. În ultimele luni, fiecare partener a avut responsabilitatea dezvoltării unui modul de formare într-un domeniu în care are experiență și expertiză. CSEI Alexandria a dezvoltat modulul dedicat gestionării și redirecționării comportamentelor agresive. Colegii noștri din celelalte organizații au dezvoltat module despre dezvoltarea socio-emoțională, provocările senzoriale și strategiile de comunicare. Ne-am propus ca materialele să nu fie doar bine documentate, ci și cu adevărat utile profesorilor. De aceea, fiecare modul include lecții teoretice, răspunsuri la întrebări inspirate din situații reale din școală, activități practice (Call to Action) și întrebări de autoevaluare. Am vrut însă să mergem puțin mai departe. Fiecare modul este însoțit și de un podcast. Pentru că, uneori, este mai ușor să asculți o conversație în drum spre serviciu, în mașină sau în timp ce faci alte lucruri, decât să găsești timp pentru încă un material de citit. În perioada următoare începe editarea înregistrărilor și adăugarea subtitrărilor, astfel încât aceste resurse să fie cât mai accesibile. Trebuie să recunoaștem faptul că podcasturile ne-au scos din zona de confort. Documente am mai făcut. Podcasturi… mai puțin. Să vorbești despre ceea ce faci pare simplu. În realitate, înseamnă să îți expui ideile, experiența și modul de a gândi în fața altor profesioniști. Înseamnă să accepți că vei fi ascultat, analizat și că, inevitabil, vor exista și voci care vor spune: „Aș fi făcut altfel.” Sau: „Aici mai era loc de ceva.” Face parte din expunerea profesională. Iar dacă alegi să împărtășești ceea ce știi, trebuie să accepți că nu toți vor avea aceeași perspectivă cu a ta. Asta cere curaj. Dar este și una dintre cele mai bune căi de a crește. Și, dacă tot am ieșit din zona de confort… s-ar putea să descoperim că ne place. În această perioadă am intrat într-o nouă etapă a proiectului: peer review-ul. Fiecare modul este analizat de un alt partener, care oferă observații și sugestii de îmbunătățire. Este un proces care ne ajută să privim propriul material cu alți ochi și să îl facem mai clar, mai aplicabil și mai valoros. Poate că aceasta este, de fapt, partea cea mai frumoasă a unui proiect ca EduBloom. Nu faptul că toate materialele sunt perfecte de la început, ci faptul că există oameni care le citesc cu atenție, pun întrebări, vin cu idei și contribuie la varianta lor cea mai bună. De multe ori, când vorbim despre un proiect, ne concentrăm pe rezultatul final. Dar realitatea este că cele mai importante schimbări se produc pe parcurs. În orele de lucru pe care nu le vede nimeni. În întrebările pe care ni le punem. În paginile pe care le rescriem. În feedbackul pe care alegem să îl ascultăm. Poate că EduBloom nu este proiectul care îți umple telefonul cu fotografii din alte țări. Dar este unul dintre acele proiecte care te obligă să citești mai mult, să gândești mai profund, să îți pui întrebări și să ieși din zona de confort. Și cred că acestea sunt proiectele care lasă cea mai mare amprentă. Nu doar prin resursele pe care le creează, ci și prin oamenii care le construiesc.

Eveniment de conștientizare „Vis Albastru”

          În perioada 31 martie – 2 aprilie 2026, cu sprijinul Primăriei Municipiului Alexandria, școala noastră a organizat cea de-a doua ediție a evenimentului dedicat Zilei Internaționale de Conștientizare a Autismului, continuând demersul de promovare a înțelegerii, acceptării și sprijinirii persoanelor cu tulburări din spectrul autist.        Sub titlul „Vis Albastru”, ediția din acest an a reconfirmat importanța informării și sensibilizării comunității – cadre didactice, elevi și părinți – cu privire la particularitățile și nevoile persoanelor cu TSA și dizabilități asociate, încurajând, totodată, respectul, empatia și incluziunea.        Păstrând motto-ul „Învață, înțelege, acceptă”, activitățile au oferit participanților oportunitatea de a descoperi, de a empatiza și de a contribui activ la construirea unei societăți mai deschise și mai incluzive. Copiii au înțeles că autismul nu înseamnă izolare, ci o altă modalitate de a percepe lumea – una la fel de valoroasă.        Evenimentul, desfășurat la Centrul Multifuncțional Alexandria, a reunit aproximativ 300 de elevi din toate școlile gimnaziale din oraș, alături de liceeni voluntari. Împreună cu elevii de la școala specială, aceștia au participat la ateliere creative, decorând cu fire textile ouǎ de polistiren pentru sărbătorile Pascale, dar și la discuții interactive despre autism, provocările asociate și modalitățile prin care putem oferi sprijin real și empatic.        Prin aceste activități, participanții au descoperit că persoanele cu autism au abilități speciale, moduri unice de comunicare și o profundă nevoie de înțelegere și acceptare. S-au creat, astfel, noi punți de empatie, colaborare și prietenie.       Ca și în anul precedent, pentru a marca simbolic acest moment, Primăria Municipiului Alexandria a iluminat în albastru clădiri reprezentative din oraș, transmițând un mesaj puternic de solidaritate și susținere pentru persoanele cu autism.           Succesul acestei ediții ne încurajează să continuăm această inițiativă și să transformăm „Vis Albastru” într-o tradiție durabilă, dedicată promovării incluziunii, respectului și diversității în comunitatea noastră. Marți, 31 martie 2026 Miercuri, 1 aprilie 2026 Joi, 2 aprilie 2026

Prima întâlnire transnațională de proiect, TPM Valladolid, Spania

Prima întâlnire transnațională de proiect, TPM Valladolid, Spania           În perioada 13-16 ianuarie 2026 s-au întâlnit instituțiile și organizațiile implicate în proiectul KA220 – unBLOCKed – Using VR technology in the design of teaching practices for students with disabilities in special education, în care CSEI ALEXANDRIA este partener, la Valladolid, Spania, acolo unde Miguel Cervantes a trăit o perioadă din viață și a scris opera care l-a făcut celebru: Don Quihote de la Mancha. Reuniunea s-a consumat la sediul coordonatorului de proiect ASPAYM, SPANIA, un ONG care oferă servicii sociale, de învățare și suport, dar și medicale – persoanelor (adulți) cu dizabilități/în special probleme locomotorii. Dintre cei 6 parteneri, CSEI ALEXANDRIA a mai colaborat cu 2 dintre aceștia în proiectul anterior KA220 MESI4SEN, proiect finalizat la 30 aprilie 2025. Deși destul de încărcată, agenda întâlnirii a fost respectată strict, conținând atât secvențe tehnice, administrative și financiare, dar și de inter-culturalitate.               Pe parcursul celor trei zile și jumătate, s-au prezentat toți partenerii, a fost revăzută aplicația de proiect, prezentat planul de calitate, discutate aspectele metodice și nevoile reale/competențe ce urmează a fi dezvoltate urmare a însușirii/experimentării jocului conceput de un alt ONG spaniol – BRAINSTORMING, explicată strategia de diseminare, revăzute și redefinire responsabilitățile tuturor partenerilor, stabilirea concretă a instrumentelor și modalităților de vizibilitate și diseminare, precum și fixarea concretă a activităților online și face to face, atât cu referire la modul de abordare și responsabilitate cât și cu referire la perioada/date/interval de timp și locația, respectiv partenerul responsabil de realizare.

Derulează în sus

This will close in 20 seconds